Insula a devenit, în ultimii ani, semnul că bucătăria a fost gândită serios. Apare în aproape orice randare, în aproape orice proiect prezentat clientului, uneori și în camere care nu au ce face cu ea. Iar în bucătăriile în care nu încape, dar a fost pusă oricum, se transformă rapid într-un obstacol pe care îl ocolești de treizeci de ori pe zi.
Întrebarea corectă nu este dacă îți place o insulă. Aproape tuturor le place. Întrebarea este dacă spațiul tău o poate susține fără să piardă mai mult decât câștigă.
Matematica simplă a spațiului
O insulă funcțională are minimum 90 pe 120 de centimetri. Sub această dimensiune nu e insulă, ci o masă mică pusă în mijlocul camerei. În jurul ei ai nevoie de culoare libere pe toate laturile folosite, iar aici e locul unde majoritatea proiectelor se rup de realitate.
Un culoar de 90 de centimetri permite unei persoane să treacă și să deschidă un sertar. La 100-110 centimetri, doi oameni se pot încrucișa fără să se atingă. Dacă pe una dintre laturi ai cuptorul, mașina de spălat vase sau sertare adânci, urcă la 120, pentru că ușa deschisă mănâncă jumătate din culoar.
Adună cifrele: 120 de centimetri de insulă plus două culoare de 100 înseamnă 320 de centimetri de lățime liberă, la care se adaugă adâncimea mobilierului de pe perete, de regulă 60-65. Ajungi la aproximativ 3,85 metri lățime de cameră. Sub 3,5 metri, o insulă clasică pur și simplu nu are loc, indiferent cât de mult ți-ai dori-o.
Regula se aplică și la lungime. O insulă lipită vizual de perete pe direcția lungă, cu doar 70 de centimetri până la ușa balconului, va deveni un punct de blocaj permanent. Aceleași principii de circulație discutate pe larg în articolul despre cât spațiu trebuie lăsat între masă și mobilier se aplică integral și aici.
Ce pui în ea și ce te costă asta
O insulă poate fi trei lucruri foarte diferite, iar costul lor nu seamănă deloc.
- Insulă de depozitare și pregătire. Doar corpuri, sertare și un blat generos. Nu are nevoie de instalații, se poate chiar muta ulterior. E cea mai ieftină și, surprinzător, cea mai folosită variantă în practică.
- Insulă cu chiuvetă. Cere alimentare cu apă și, mai ales, o scurgere cu pantă corectă prin pardoseală. Într-un apartament cu placă de beton, asta poate însemna ridicarea nivelului sau un traseu complicat. Se decide înainte de a turna șapa, nu după.
- Insulă cu plită. Cere circuit electric dedicat și, dacă vrei o hotă care chiar funcționează, o evacuare pe verticală, cu tot ce implică asta vizual. Hotele cu filtrare, fără evacuare, sunt o soluție de compromis onestă, dar reduc mirosurile, nu le elimină.
Un al patrulea rol, cel de masă de servit, se adaugă peste oricare dintre variante. Ca să stai comod pe un scaun de bar, ai nevoie de o consolă de blat ieșită în afară cu 25-30 de centimetri, altfel îți lovești genunchii de fronturi. Mulți uită acest detaliu și ajung să stea lateral, ca într-o sală de așteptare.
Alternativele care fac aceeași treabă în mai puțin spațiu
Dacă bucătăria nu susține o insulă, există soluții care oferă o bună parte din avantaje fără să blocheze circulația.
Peninsula, adică o insulă prinsă de perete sau de mobilier pe una dintre laturi, elimină un culoar întreg. Câștigi între 90 și 110 centimetri de lățime de cameră și păstrezi blatul suplimentar, depozitarea și eventual locul de servit.
Blatul-bar pe latura mobilierului existent, adânc de 30-35 de centimetri, oferă un loc de mic dejun fără să adauge nimic în mijlocul camerei. Un cărucior mobil pe rotile, cu blat de lucru, poate fi tras lângă plită când gătești și împins la perete când nu.
Există și opțiunea, deloc rușinoasă, de a renunța complet. O bucătărie în L bine organizată, cu sertare adânci și cu triunghiul de lucru scurt, gătește mai bine decât una cu insulă înghesuită.
Detaliile pe care le observi abia după montaj
Prizele de pe insulă trebuie prevăzute din faza de instalație, cu alimentare prin pardoseală. Fără ele, vei folosi un prelungitor traversând culoarul, ceea ce e neplăcut și nesigur.
Iluminatul se gândește tot atunci. Două sau trei corpuri suspendate deasupra, montate la aproximativ 75-80 de centimetri peste blat, luminează suprafața de lucru fără să blocheze privirea celui din partea cealaltă.
Blatul unei insule este vizibil din toate direcțiile, deci muchiile și îmbinările contează mai mult decât la un blat lipit de perete. La fel și partea din spate a corpurilor, care de multe ori se vede din living și cere un panou de finisaj, nu placaj brut.
Insula bine dimensionată schimbă complet felul în care se folosește bucătăria: apar două posturi de lucru, copiii își fac temele acolo, oaspeții stau de vorbă fără să încurce. Insula forțată într-un spațiu prea mic face exact opusul, iar diferența dintre cele două situații se măsoară, foarte concret, în douăzeci-treizeci de centimetri.
