Întrebarea revine la fiecare bucătărie amenajată într-un bloc: hotă cu evacuare afară sau hotă cu filtru de carbon, care recirculă aerul în cameră? Răspunsul corect nu ține de preferință, ci de ce se poate face concret în apartamentul respectiv. Există clădiri în care evacuarea este simplă și evidentă, altele în care este interzisă prin regulament, și multe situații intermediare în care merge, dar cu compromisuri de traseu care anulează jumătate din avantaj.
Merită lămurit de la început ce face fiecare variantă. Hota cu evacuare scoate aerul încărcat cu grăsime, abur și miros în afara locuinței, printr-o tubulatură. Hota cu recirculare trage același aer, îl trece printr-un filtru metalic pentru grăsimi și apoi printr-un filtru de carbon activ care reține moleculele de miros, după care îl returnează în bucătărie. Prima elimină problema. A doua o reduce.
Ce poți și ce nu poți face într-un apartament
Înainte de orice calcul tehnic, verifică trei lucruri, în această ordine.
Există un canal de ventilație în bucătărie și ce fel de canal este? În multe blocuri există un tubaj colectiv vertical. Racordarea unei hote cu motor la un astfel de canal nu este întotdeauna permisă, pentru că poate împinge aer și miros către alte apartamente racordate pe același tronson. Regula diferă de la clădire la clădire și se stabilește cu administrația și, dacă e cazul, cu un instalator autorizat.
Se poate scoate un tub prin peretele exterior sau prin geam? La blocurile cu fațadă termoizolată sau la clădirile din zone protejate, o gaură nouă în fațadă poate necesita acord. Este o discuție de asociație, nu una de magazin.
Ce aparate cu ardere ai în casă? Dacă bucătăria are o centrală termică sau un boiler cu tiraj natural, adică unul care ia aerul din încăpere și evacuează gazele printr-un coș, o hotă puternică cu evacuare poate crea depresiune și poate inversa tirajul. Este singura situație din tot articolul care ține de siguranța persoanelor, nu de confort. Nu improviza: cere părerea unui instalator autorizat ISCIR sau a firmei care face verificarea centralei, înainte de a monta hota.
De ce contează traseul mai mult decât puterea motorului
Producătorii declară un debit de aer măsurat în condiții ideale, adică cu tub scurt și drept. În realitate, fiecare metru de tubulatură și fiecare cot fură din acel debit. Un traseu lung, cu două coturi la 90 de grade și cu o secțiune redusă, poate să înjumătățească performanța reală. Ce rezultă din asta, în practică:
- Tubul rigid, cu suprafață netedă în interior, este net superior celui flexibil din aluminiu gofrat, care creează turbulențe pe toată lungimea.
- Nu reduce secțiunea. Dacă hota are ieșire de 150 mm, nu o strangula la 120 mm printr-un reducător pus pentru comoditate. Pierzi mai mult decât crezi și, în plus, aparatul devine zgomotos.
- Coturile largi sunt mai bune decât cele bruște. Două coturi la 45 de grade fac mai puțin rău decât unul la 90.
- Traseul cel mai scurt câștigă aproape întotdeauna în fața celui mai estetic.
Dacă traseul realizabil în casa ta are patru coturi și cinci metri, o hotă cu evacuare montată astfel poate ajunge să funcționeze mai prost decât o hotă cu recirculare bine întreținută. Merită să faci schița traseului pe hârtie înainte de a comanda aparatul.
Recircularea: când este alegerea rațională
Recircularea are o reputație proastă, meritată doar parțial. Ea nu scoate umezeala din cameră, deci geamurile se vor aburi la fiert și va trebui să aerisești oricum. Nu elimină complet mirosul de prăjit, doar îl atenuează. În schimb, nu pierde aerul cald iarna, se montează oriunde și nu depinde de acordul nimănui.
Ca să funcționeze acceptabil, are nevoie de trei condiții:
- Filtre de carbon schimbate la timp. Este cel mai des ignorat aspect. Un filtru de carbon saturat nu mai reține nimic, iar hota devine un ventilator zgomotos. Intervalul recomandat de producător variază în funcție de model și de cât gătești; verifică manualul aparatului tău și notează-ți data schimbului undeva unde o vei găsi.
- Ieșire liberă pentru aerul filtrat. Aerul returnat trebuie să aibă pe unde ieși, de obicei prin grilaje în corpul de deasupra hotei. Dacă montatorul închide etanș corpul, aerul nu are pe unde circula.
- Filtrele metalice curățate regulat. Se spală în mașina de vase, la program cu temperatură mare, o dată la câteva săptămâni la o bucătărie folosită zilnic. Grăsimea depusă reduce debitul și crește riscul de incendiu.
Dimensiunea, înălțimea de montaj și zgomotul
Regula practică pentru lățime este ca hota să acopere cel puțin lățimea plitei, ideal cu câțiva centimetri în plus de fiecare parte. O hotă de 60 cm peste o plită de 60 cm captează mai puțin decât una de 90 cm, pentru că aburul se ridică într-un con care se lărgește pe verticală.
Înălțimea de montaj se ia din manualul aparatului, dar există un interval uzual peste plita electrică și unul ceva mai mare peste plita pe gaz, tocmai din cauza flăcării. Prea sus înseamnă captare slabă, prea jos înseamnă că te lovești cu capul și că suprafața se murdărește instant. Distanțele de lucru din bucătărie merită gândite împreună, nu pe bucăți, iar aici spațiul lăsat între mobilier și zona de circulație influențează direct unde poți pune plita și, implicit, hota.
Despre zgomot: cifra declarată se referă de obicei la treapta maximă și se măsoară în condiții de laborator. În practică, o hotă folosită permanent pe treapta cea mai mare este obositoare. Alege un model care pe treptele intermediare are un debit suficient pentru gătitul obișnuit și păstrează treapta mare pentru momentele cu prăjeală intensă. O soluție mai scumpă, dar foarte eficientă, este motorul montat în exterior, care mută sursa de zgomot afară din bucătărie.
Cum se leagă hota de restul bucătăriei
Hota nu este un aparat izolat. Poziția ei fixează poziția plitei, iar plita fixează circuitul electric sau racordul de gaz. Dacă plănuiești o schimbare de tehnologie, cum ar fi trecerea la inducție, ordinea logică este să lămurești întâi partea de alimentare și abia apoi să alegi aspectul; lucrurile de știut înainte de a schimba plita cu una pe inducție includ secțiunea cablului și puterea disponibilă pe circuit, care nu sunt detalii de decorat.
Al doilea aspect este suprafața din spatele plitei. Aburul gras se depune pe perete, nu doar pe hotă, iar materialul de acolo trebuie să suporte curățare frecventă. Alegerea privind protecția de perete dintre blat și dulapurile suspendate este mai importantă în zona plitei decât oriunde altundeva pe blat.
Al treilea aspect, adesea uitat: iluminatul. Becurile din hotă luminează plita, nu blatul de lucru. Dacă te bazezi doar pe ele, vei tăia legume în propria umbră.
O listă scurtă de verificat înainte să comanzi
- Am confirmat dacă pot evacua afară și, dacă da, pe ce traseu exact, cu câte coturi.
- Am verificat dacă în bucătărie există un aparat cu ardere și tiraj natural.
- Am măsurat lățimea plitei și am ales hota cel puțin la fel de lată.
- Am citit înălțimea minimă de montaj din manualul modelului dorit.
- Am prevăzut o priză accesibilă, nu una îngropată definitiv în spatele corpului.
- Știu unde se cumpără filtrele de carbon pentru modelul ales și cât costă.
În practică, alegerea se decantează repede. Dacă ai traseu scurt către exterior și nu ai aparate cu ardere problematice, evacuarea este superioară și merită efortul de montaj. Dacă traseul e imposibil sau contorsionat, o hotă cu recirculare, luată la o dimensiune generoasă și cu filtrele schimbate serios, îți va da un rezultat mai bun decât o evacuare făcută prost prin cinci metri de tub gofrat. Ce nu funcționează în nicio variantă este să cumperi aparatul întâi și să te gândești la traseu după ce a ajuns cutia în hol.
