Întrebarea apare la fiecare bucătărie nouă și primește, de obicei, un răspuns prea scurt. Se spune că evacuarea e mai bună și se trece mai departe. E adevărat, dar nu ajută pe cineva care locuiește la etajul patru într-un bloc fără canal de ventilație utilizabil. Diferența reală dintre cele două sisteme se vede în ce anume elimină, cât zgomot fac și ce întreținere cer.
Ce face fiecare sistem cu aerul din bucătărie
O hotă cu evacuare aspiră aerul încărcat cu abur, grăsime și mirosuri și îl scoate afară din locuință, printr-o tubulatură care ajunge la un canal de ventilație sau direct în peretele exterior. Aerul scos nu se mai întoarce. Împreună cu el pleacă și umiditatea, care e partea cel mai des ignorată: o gătire cu oale descoperite eliberează o cantitate importantă de vapori, iar aceștia se depun pe fronturi, pe tavan și în colțurile reci.
O hotă cu recirculare aspiră același aer, îl trece printr-un filtru de grăsime și apoi printr-un filtru cu carbon activ, după care îl suflă înapoi în încăpere, de obicei pe deasupra corpurilor suspendate. Reține grăsimea și o parte semnificativă din mirosuri. Nu scoate însă nici umiditatea, nici căldura. Bucătăria rămâne mai caldă și mai umedă decât în cazul evacuării.
Asta e diferența esențială și de la ea pornesc toate celelalte.
Când evacuarea nu este de fapt o opțiune
Pe hârtie, evacuarea câștigă mereu. În practică, ea depinde de un traseu pe care nu îl controlezi întotdeauna. Verifică următoarele înainte de a decide:
- Există un canal de ventilație propriu? În multe blocuri există, dar e comun mai multor apartamente. Racordarea unei hote la un canal colectiv poate împinge miros la vecini și, în anumite situații, este interzisă prin regulamentul asociației. Întreabă administratorul înainte, nu după.
- Cât de lung e traseul? Fiecare metru de tub și fiecare cot reduc debitul efectiv. Un traseu cu trei coturi și patru metri de tub flexibil îngust poate ajunge să performeze sub o recirculare bună.
- Tub rigid sau flexibil? Tubul rigid, cu secțiune constantă și interior neted, e net superior. Flexibilul din aluminiu gofrat creează turbulență și zgomot.
- Se poate perfora peretele exterior? La fațade termoizolate sau la clădiri cu regim special de protecție, nu întotdeauna. Este o modificare la anvelopa clădirii, deci se discută cu asociația.
- Ai centrală termică pe gaz cu tiraj natural în aceeași încăpere? Aici e o chestiune de siguranță, nu de confort: o hotă puternică poate crea depresiune și inversa tirajul. Cere obligatoriu părerea unui tehnician autorizat ISCIR sau a instalatorului de gaz înainte de montaj.
Dacă răspunsurile blochează evacuarea, recircularea nu e un eșec, e soluția care rămâne, și poate fi făcută bine.
Cum faci ca o recirculare să funcționeze acceptabil
Diferența dintre o recirculare care ajută și una care doar face zgomot stă în câteva detalii.
Primul este filtrul de carbon. Se saturează și trebuie înlocuit; intervalul obișnuit indicat de producători este între trei și șase luni la gătit frecvent, dar verifică manualul modelului tău. Un filtru de carbon vechi de doi ani nu mai face nimic. Există și variante regenerabile, care se reactivează în cuptor conform instrucțiunilor, însă și acestea au o durată de viață limitată.
Al doilea este ieșirea aerului. Aerul filtrat trebuie să iasă cât mai departe de zona de aspirație, altfel hota se autoalimentează. Ideal, se scoate pe deasupra corpului suspendat, spre încăpere, nu direct în fața ta.
Al treilea este dimensionarea. Fiindcă recircularea trece aerul prin două filtre, are nevoie de debit mai mare pentru același rezultat. Regula de dimensionare pe volumul încăperii rămâne valabilă, iar detaliile de calcul le-am tratat separat în articolul despre cum alegi hota potrivită pentru dimensiunea bucătăriei.
Al patrulea, și cel mai ignorat, este aerisirea. La recirculare, umiditatea rămâne în casă, deci geamul deschis câteva minute după gătit nu e opțional. Fără el, apar condens pe geam iarna și, în timp, mucegai în colțurile reci.
Zgomotul, filtrele de grăsime și lucrurile care se simt zilnic
Zgomotul este criteriul pe care oamenii îl subestimează la cumpărare și îl regretă imediat. Se măsoară în decibeli și se declară pe trepte. Diferența dintre o hotă de 55 dB și una de 68 dB pe treapta maximă este diferența dintre a putea vorbi și a nu putea. La recirculare, zgomotul e de obicei ceva mai mare, pentru că motorul lucrează contra rezistenței filtrelor.
Filtrul de grăsime, cel metalic, există la ambele sisteme și se spală. Cel mai simplu e în mașina de spălat vase, la un program cu temperatură mare, o dată la câteva săptămâni. Dacă îl neglijezi, grăsimea se depune în motor și în tubulatură, debitul scade și riscul de aprindere crește. Practic, dacă nu ai timp să speli un filtru o dată pe lună, nicio hotă nu te va ajuta. Aceeași logică de întreținere periodică se aplică și celorlalte electrocasnice, cum se vede și în articolul despre cum întreții mașina de spălat vase.
Iluminarea hotei contează mai mult decât pare, pentru că e adesea singura lumină directă peste plită. Verifică dacă becurile sunt înlocuibile sau dacă sunt LED-uri integrate.
Ce alegi, în funcție de situație
Dacă ai canal de ventilație propriu sau perete exterior accesibil, un traseu scurt și gătești des cu prăjeli și rântașuri, evacuarea e alegerea evidentă. Investește în tub rigid și în cât mai puține coturi; asta contează mai mult decât diferența dintre două modele de hotă.
Dacă locuiești într-un apartament unde nu poți perfora fațada, dacă bucătăria e deschisă spre living și tubulatura ar traversa tavanul, sau dacă gătești moderat, recircularea făcută corect e o soluție onestă. Va fi nevoie de filtre schimbate la timp și de aerisit după gătit.
Există și hote hibride, care se pot converti dintr-un sistem în altul prin schimbarea unui kit. Sunt utile dacă e posibil ca situația să se schimbe, de exemplu după o renovare a blocului. Verifică însă la cumpărare dacă kitul de conversie e disponibil separat și cât costă.
Indiferent de variantă, montajul la înălțimea recomandată de producător rămâne obligatoriu: prea sus, hota nu prinde aburul; prea jos, e periculoasă deasupra unei plite cu gaz. Cifra exactă se ia din manualul modelului, nu dintr-o regulă generală, pentru că diferă între plitele electrice și cele pe gaz.
