Bugetele de renovare se sparg rareori pe faianță. Se sparg pe lucruri descoperite după ce s-a spart faianța: o coloană de fontă corodată, o țeavă îmbrăcată în șapă fără posibilitate de acces, o pantă de scurgere prea mică pentru unde vrei să muți vasul de toaletă. Toate se pot afla înainte, în două-trei ore de verificări, iar diferența dintre a ști și a nu ști se măsoară de obicei în mii de lei.
Ce urmează e lista pe care merită să o parcurgi cu instalatorul înainte de a comanda orice.
Coloanele: materialul și starea lor reală
În blocurile construite înainte de 1990, coloana de canalizare e de obicei din fontă, iar cele de apă din oțel zincat. Ambele au o durată de viață care, în multe cazuri, s-a încheiat deja.
La coloana de canalizare, uită-te la îmbinări și la porțiunea de jos: petele de umezeală, rugina exfoliată sau reparațiile improvizate cu bandă sunt semne că materialul e la capăt. Dacă ai de gând să refaci baia complet, momentul de a înlocui porțiunea din apartament e acum. După ce ai pus gresie nouă, nimeni nu o mai sparge de bunăvoie.
La țevile de apă zincate, semnul clasic e presiunea scăzută la ultimul obiect sanitar de pe traseu. În interior, zincul se depune și îngustează diametrul, uneori până la jumătate. Nu se curăță, se schimbă.
Verifică și robinetele de închidere de la intrarea în apartament. Dacă nu s-au mișcat de zece ani, e foarte probabil să nu se mai închidă complet, iar asta transformă orice lucrare într-o cursă contra cronometru.
Unde poți muta obiectele sanitare și unde nu
Aici se ciocnesc cel mai des planurile frumoase cu realitatea. Alimentarea cu apă se poate muta aproape oriunde — sunt țevi subțiri, care merg în perete fără pretenții. Scurgerea, în schimb, funcționează gravitațional și cere pantă.
- Vasul de toaletă e cel mai puțin flexibil. Pentru un traseu orizontal de 110 mm ai nevoie de circa 2% pantă și de o distanță rezonabilă până la coloană; peste doi-trei metri, lucrurile devin riscante. Ridicarea pardoselii pentru a câștiga pantă e o soluție, dar afectează înălțimea ușii.
- Lavoarul și dușul se mută mult mai ușor, având scurgeri de 40-50 mm. Chiar și așa, panta rămâne obligatorie.
- Mașina de spălat are nevoie de un racord de apă rece cu robinet propriu și de o scurgere cu sifon antimiros. Improvizația cu furtunul băgat direct în sifonul lavoarului duce, în timp, la miros și la refulare.
Măsoară și notează cotele existente înainte să demolezi ceva: înălțimea racordurilor față de pardoseala finită, distanța dintre ele, poziția coloanei față de pereți. Sunt datele pe care ți le va cere orice proiectant de mobilier de baie.
Presiunea, aerisirea și lucrurile care se aud noaptea
Măsoară presiunea cu un manometru cu filet, care costă cât o pizza. Sub 1,5 bari, un duș cu jet plin nu va funcționa niciodată bine, indiferent ce baterie cumperi. Peste 4-5 bari, se uzează prematur garniturile și crește consumul; se rezolvă cu un reductor pe branșament.
Verifică și dacă instalația e aerisită corect. Semnul că nu e: gâlgâitul din sifonul lavoarului atunci când vecinul de deasupra trage apa, sau mirosul care apare intermitent. Se rezolvă cu o ventilație de coloană sau cu un aerator cu membrană montat pe traseu, dar trebuie prevăzut din faza de instalație.
Nu ignora zgomotele. Loviturile scurte în perete la închiderea bruscă a unei baterii sunt lovituri de berbec și, netratate, slăbesc îmbinările în timp.
Hidroizolația și accesul, cele două uitate
Orice baie refăcută cere hidroizolație în zonele umede: sub cabina de duș, pe pereții din jurul ei, pe toată pardoseala dacă ești la etaj. Nu e un cost mare raportat la lucrare, dar e singurul strat care te desparte de o discuție neplăcută cu vecinul de dedesubt. Decizia se leagă direct de tipul de zonă de duș, așa că merită clarificată în paralel cu alegerea între un duș la nivelul pardoselii și o cabină cu cădiță.
Al doilea lucru care se uită sistematic e accesul. Fiecare robinet de închidere, fiecare distribuitor, fiecare piesă de racord îngropată ar trebui să rămână accesibilă printr-o trapă de vizitare. Ușa mascată din faianță e o soluție elegantă, iar în spatele rigipsului din jurul rezervorului încastrat trebuie prevăzut obligatoriu accesul la clapetă.
Când toate acestea sunt limpezi, alegerea finisajelor devine partea simplă și chiar plăcută a proiectului, mai ales dacă mergi pe materiale ușor de întreținut. Ordinea aceasta — întâi ce nu se vede, apoi ce se vede — e singurul lucru care separă o renovare terminată la timp de una care se lungește trei luni.
